Învață-mă


Doamne,
învață-mă cum trebuie să fiu.
Învață-mă ce trebuie să știu
de Rai, de mântuire, de veșnicie.
Învață-mă ce în viață să aleg.
Învață-mă pe care drum s-alerg.
Învață-mă ce-i rău, ce este bine.
Învață-mă să cunosc calea bună
când la răscrucile vieții mă voi afla.
Să recunosc strigareaTa blândă
când de Sus Tu mă vei chema.
Învată-mă cum să trec prin lume.
Învață-mă să am curaj în luptă,
norii grei să nu mă-nspăimânte.
Dă-mi iubirea când ura-i în umbră
să fiu ca Tine umilă, supusă.
Învață-mă toate, să fiu copilaș
la ce nu-Ți place să nu fiu părtaș.
Când vorbe grele inima-mi lovesc,
du-mă la cruce, învață-mă să iert;
Demnă să fiu de numele-Ți ceresc.
Așteptarea, ușoară fă-o până vii;
Să nu deznădăjduiesc; Tu nu întârzii...
Ca să nu greșesc să mă rătăcesc,
lasă-mi a Ta urmă, pe ea să pășesc.
Amintește-mi că sunt copilul Tău.
De Te ascult aici, Sus totul e al meu.
Dacă încercările în calea mea se pun,
Credința mare dă-mi-o, să le răpun;
Să zbor peste ele ca albii porumbei,
nici un obstacol să nu stea-ntre noi.
Învață-mă să Te simt aproape.
Câteodată mă tem că ești departe.
Mă pierd în mine... murmur în șoapte.
Ridic mâinile să Te cuprind în brațe;
Urmăresc cu privirea voalul de stele.
Cu gândul în șoaptă, vorbesc cu ele.
Încep să înțeleg că nu ești departe;
Departe-s eu,Tu ești foarte aproape.
Sufletul plânge, gem atunci încet...
O dorință arde în al meu piept:
Când voi pleca de pe pământ,
Te rog Isuse, de mine să Te înduri.
Doar o dorință să mi-o îndeplinești:
Când ai să vii după a Ta Mireasă,
să fiu și eu Doamne, fecioara aleasă.
Să mă bucur cu îngerii-n slavă.
Doresc atât de mult să ajung Acasă...
Cel mai umil și neînsemnat la masă.
Un cadou am să-Ţi cer să-mi faci;
Un singur lucru Doamne, să îmi dai:
pentru todeauna în cereasca veșnicie,
UN COLȚ DE RAI.